Acoperisul de iarba nu reprezinta doar un loc pentru pasune, el este in egala masura si un bun camuflaj.
Casele taranesti care au acoperisurile inverzite sunt in deplina armonie cu tot mediul inconjurator si asta mai ales datorita materialelor de constructie care sunt naturale la care trebuie sa se atribuie pietrele naturale ce sunt extrase din cariere, gazonul si lemnul care sunt uneori importate. Peretii acestor tipuri de case sunt construiti dintr-o piatra cioplita, iar constructia portanta este compusa dintr-un cadru format din scanduri groase ori busteni pe care este montata intreaga constructie sarpanta. Dupa structura lor, cladirile acestea sunt considerate a fi similare caselor islandeze, unde pe acoperisuri se poate planta iarba. O constructie de acets tip a caselor s-a raspandit pana catre secolele XVIII-XIX.
Acoperisurile, pe care se planta iarba si flori salbatice, sunt realizate numai cu sarpante fie ele suspendate dar si de tip macaz respectiv ferme pe scaune. Cu toate astea, in mare masura aceste acoperisuri ecologice indeplineau cerintele in ceea ce priveste statica, structura portanta a acoperiselor combinate, care erau capabile sa reziste chiar si la sarcini considerate a fi relativ mari, la vant, la zapada, dar si la propria greutate.
Aceasta structura portanta e considerata a fi printre cele mai potrivite pentru inverzire, acesta fiind un avantaj al acoperisurilor ecologice.
In mod traditional, acoperisul ce urma sa se planteze, se construieste nu foarte abrupt, astfel incat sa nu poata sa alunece coaja de mesteacan precum si straturile de gazon care sunt asezate pe ea. Pe baza aceluiasi principiu, apa trebuie sa se scurga cat mai repede de pe coaja, de aceea acoperisul nu poate sa fie facut prea lin.
Respectand aceste principii, in regiunile din sudul si din vestul Norvegiei, atunci cand se construiesc acoperisurile care au sarpante suspendate, lungimea pe care trebuie sa o aiba grinzile este egala cu 3/5 din intreaga latime a casei. In cazul acesta, panta acoperisului este construita la 33°.
Indicatori ai constructiilor ecologice
La constructia unui acoperis de tip macaz, unghiul inclinarii capriorilor este determinat in raport direct cu inaltimea pe care o are acoperisul la coama si cu latimea casei. Spre exemplu, pentru o inclinatie a pantei care are 22° parametru constituie aproximativ 1/5.
Panta acoperisurilor de la casele vechi construite spre exemplu pe Insulele Feroce, ajung uneori sa fie la 45° iar acest lucru este justificat deoarece acolo sunt ploi abundente foarte frecvente.
Trebuie retinut faptul ca in conformitate cu ce recomandari au facut expertii norvegieni moderni, trebuie ca panta optima pe care o are un acoperis cu iarba sa fie de 20 pana la 27°. In regiunile unde cad in mod frecvent ploi abundente, nu este recomandat sa se construiasca acoperisuri inverzite care au unghiul de panta al acoperisului sub 18°. In plus, cand unghiul pantei ajunge la 23°, trebuie sa se ia masuri suplimentare in sensul prevenirii alunecarii gazonului in jos.
Un alt indicator important il reprezinta capacitatea portanta pe care o are constructia, capacitate care in conformitate si respectand standardele constructie este obligatoriu sa suporte sarcina egala cu 300 kg/m2.
Mai multe pe Www.Odu.Ro.
Director Articole 2Biz Pentru ca afacerea ta sa fie vizibila
